Weekend cu Ana...

Ca toti parintii care se respecta, am fost si noi in parc cu Ana in weekend. Adevarul este ca ne era dor, ca nu mai fusesem de mult timp, cu vremea asta friguroasa. dar la cat a fost de frumos sambata si duminica, tare ne-a fost drag. Si Ana a fost tare fericita.
Dar de foarte mult timp Ana isi doreste un calut mov si unul albastru. Am uitat sa va spun: calutii sunt jucariile ei preferate. Are o adevarat colectie. Si are si un calut mare-mare de plus si adoarme cu el in brate in fiecare seara si-l iubeste mama-mama. Si pe Cocolino, paturica cea pufoasa de cand era ea bebe.
Si pentru ca a fost tare cuminte in ultimul timp, de nu ne-a venit nici noua sa credem, am zis noi ca ar fi cazul sa-i facem o bucurie. Si am plecat sa cautam un calut mov si unul albastru. In primul magazin de jucarii in care am intrat n-am avut noroc - n-aveau caluti deloc.
In al doilea, Ana deja nu mai avea rabdare. Nici nu stiam unde sa ne uitam, intre atatea jucarii. Si mai era si multa lume. Dar Ana mea, descurcareata cum este, se duce direct la vanzatoare (care servea un client de la coada) si, foarte sigura pe ea:
"Ma scuzati ca va deranjez! Dar eu vreu un calut mov si unul albastru. Aveti?"
Bineinteles ca tot magazinul a lesinat de ras vazand o mogaldeata de fetita ca poate sa spuna asa ceva. Iar vanzaotoarea a scotocit intr-un sac unde erau amestecate multe chestii pana a dat de doi caluti: unul era mov, dar celalalt nu era albastru, ci verde.
"Uite, am gasit unul mov. Dar albastru nu am."
"Bine. Multumesc. E foarte bine si asa. Cred ca ajunge", ii spune Ana multumita. "Mami, hai sa-i platim, ca sunt prieteni!"