Baloane...

Duminica am iesit in parcul Cismigiu cu Ana. Dupa ce am alergat bine, dupa ea, bineinteles, venind ora pranzului trebuia sa ne intoarcem acasa. Dar inainte de asta i-am cumparat o cutiuta cu baloane de sapun de pe la vanzatorii ambulanti din parc, cu titlul ca o inauguram la tara, de Paste, adica peste o saptamana. Bineinteles ca nu am asteptat pana atunci si inca din parc i-am arata noua "jucarie". Atat i-a trebuit.
In masina, Sile la vola, iar eu cu Ana in spate, incercand sa o conving as nu mai faca baloane. Acasa, la masa de pranz, Sile cu Ana in brate dandu-i sa manance in timp ceu eu.... faceam baloane, dupa care Ana se intinde si le sparge. La somn, toti trei in pat, Sile si cu mine facem baloane pe rand, Ana fuge dupa ele si le sparge...
Dupa vreo ora si mai bine de "baloane", obositi, alergati si nemaistiind cum sa o facem sa se culce, tip la ea ca daca nu se culca ma supar tare-tare si ii arunc baloanele pe geam. Le iau si le pun undeva sus in biblioteca, sa nu ajunga la ele. Ana mea, ce face?!... Se duce la "tati", il ia de gat, cu ochisorii plini de lacrimi, si se uita in ochii lui si ii spune cu o voce rugatoare: "Tati, tu esti prietenul meu cel mai bun, te rog sa mai faci baloane!..." Credeti ca "tati" a rezitat? Bineinteles ca nu, dar ii spune: "Bine, mai facem 10, dar dupa aia ne culcam, da?" Ana: "Da".
Numaram 10 baloane, accepta sa le lasam deoparte, dupa negocieri aprige, se culca si doarme doua ore. Cand se trezeste, primul lucru pe care il spune este: "Unde sunt baloanele?..."
Dar baloanele "au plecat" la un copil care a fost cuminte si i-a ascultat pe parinti, iar daca e cuminte, o sa-i luam altele. Bineinteles ca in weekend, la tara, vor reveni pe firmament, dar macar o sa fie in aer liber, ca ne-au usturat ochii toata ziua de duminica de la sapunul/detergentul ala din cutiuta magica.