Un rapsod inegalabil

Aseara am fost la un recital sustinut de maestrul Tudor Gheorghe, acest roman adevarat, cu drag de tara si sete de folclor si de valori nationale. Am admirat puterea sa de lupta impotriva a tot ceea ce inseamna uitarea valorilor nationale.

Ne-a facut sa plangem un pic, cantand numai cum el stie sa o faca, despre mama, despre tara, despre limba, despre neam. Ne-a facut si sa radem un pic apoi, mai glumind, mai cantand... Au fost 2 ore extraordinare, in care am simtit cu totii ca nu e o rusine sa fii roman.
Ne-a cantat ce-au scris odata cronicarii, ne-a facut o antologie muzicala a poeziei romane, de la cei contemporani cu Shakespeare pana la cei din zilele noastre. I-a adus la un loc, in aceeasi Aula (de la Dimitrie Cantemir), pe Miron Costin, Marin Sorescu si Grigore Vieru. Nu exista cuvinte care sa poata descrie un recital sustinut de acet ultim rapsod al Romaniei. Numai cine a fost la un spectacol de-al lui stie, simte, vibreaza.
Si acest mare om ne-a povestit un lucru foarte interesant: cum ca, pe vremea imperiului (austro-ungar, bineinteles) au constatat cei ce conduceau pe atunci destinele a jumatate de Romanie ca avem un folclor tare frumos, tare bogat. Si ei spuneau ca este al lor. Si ca sa nu se piarda, l-au cules. Da l-au cules. Si l-au pus si pe note. Si astfel exista scrieri vechi, cu folclor romanesc vechi (atat de vechi ca s-a si uitat) si autentic, care nu mai seamana cu nimic din ceea ce se canta in zilele noatre.
Si el, rapsodul, a aflat. Si bineinteles ca nu poate sa rateze o asemena ocazie. Va studia aceasta carte minunata, pastrata nu-stiu-cum si ajunsa nu-stiu-cum si nu-stiu-unde prin nu-stiu-cine si ne va lasa mostenire amintirea faptului ca suntem romani. Nu ne va lasa sa uitam asta. Nu poate. El este roman. Roman adevarat.