Eterna reteta populista...

Reteta populista e simpla: se identifica o serie de subiecte sensibile, aflate pe agenda publica si se promoveaza un discurs politic capabil sa acrediteze convingerea ca exista solutii simple, eficiente, fara costuri economice si sociale, ba chiar cu avantaje de acest gen, dar pe care adversarii politici, din rea-vointa, nu le aplica, pentru ca s-au rupt de popor, sunt corupti, nu promoveaza decât interesele clientelei politice de partid.
Astfel, una dintre constructiile de imagine cele mai eficiente, folosita cu succes de catre toti liderii populisti, a fost cea potrivit careia toate problemele de natura economica si sociala au la origine „pervertirea sistemului”, respectiv generalizarea coruptiei. Ca urmare, spun ei, este suficient sa pui sub control coruptia, sa-i pedepsesti pe corupti, si, ca prin minune, se rezolva toate problemele societatii. Oamenii asteapta, firesc, sa se întâmple minunea. Numai ca, fenomen complex, coruptia nu se combate doar cu „vointa politica”…
Cum rezultatele pozitive promise întârzie sa se manifeste, iar cetatenii sunt nemultumiti, se construiesc justificari si se vorbeste de rezistenta la schimbare a „sistemului ticalosit”. Sunt culpabilizate institutiile statului, se arunca vina pe democratie, care este „bolnava”, se spune ca ar fi de preferat o „dictatura sanatoasa”, care sa aplice legea fara mila.
Regula acestui tip de demers spune ca un esec naste noi „solutii simple”: se cere modificarea Constitutiei si a legilor, se cer pedepse mai aspre, puteri extinse pentru politie si armata, se cere restrângerea drepturilor si libertatilor cetatenesti sau alegeri anticipate, care sa dea „puterea definitiva” celor care „pot face ordine”…
Poate ca întelegând, gratie unui efort intelectual remarcabil, materializat în acest studiu sociologic amplu, fenomenul populist si consecintele sale, vom sti cum sa reactionam în prezenta sa. Diferenta între omul politic si demagog este data de responsabilitatea demersului în spatiul public.
Nota: Fragment din prefata lucrarii lui Guy Hermet - „Sociologia populismului”, Editura Artemis, Bucuresti, 2007.
Vreau sa subliniez ca aceste postari sunt adresate in primul rand celor ce-l sustin cu fanatism pe Traian Basescu. Dragilor, acest om va joaca pe degete. M-am gandit ca poate veti deschide ochii daca veti vedea ca toate "realizarile" si bataliile purtate de el sunt copiate din carti de specialitate, de la capitolul "populism". Absolut tot ceea ce sta la baza discursului lui regasiti in astfel de lucrari de specialitate.