02 July 2007

Eterna reteta populista...

Reteta populista e simpla: se identifica o serie de subiecte sensibile, aflate pe agenda publica si se promoveaza un discurs politic capabil sa acrediteze convingerea ca exista solutii simple, eficiente, fara costuri economice si sociale, ba chiar cu avantaje de acest gen, dar pe care adversarii politici, din rea-vointa, nu le aplica, pentru ca s-au rupt de popor, sunt corupti, nu promoveaza decât interesele clientelei politice de partid.
Astfel, una dintre constructiile de imagine cele mai eficiente, folosita cu succes de catre toti liderii populisti, a fost cea potrivit careia toate problemele de natura economica si sociala au la origine „pervertirea sistemului”, respectiv generalizarea coruptiei. Ca urmare, spun ei, este suficient sa pui sub control coruptia, sa-i pedepsesti pe corupti, si, ca prin minune, se rezolva toate problemele societatii. Oamenii asteapta, firesc, sa se întâmple minunea. Numai ca, fenomen complex, coruptia nu se combate doar cu „vointa politica”…
Cum rezultatele pozitive promise întârzie sa se manifeste, iar cetatenii sunt nemultumiti, se construiesc justificari si se vorbeste de rezistenta la schimbare a „sistemului ticalosit”. Sunt culpabilizate institutiile statului, se arunca vina pe democratie, care este „bolnava”, se spune ca ar fi de preferat o „dictatura sanatoasa”, care sa aplice legea fara mila.
Regula acestui tip de demers spune ca un esec naste noi „solutii simple”: se cere modificarea Constitutiei si a legilor, se cer pedepse mai aspre, puteri extinse pentru politie si armata, se cere restrângerea drepturilor si libertatilor cetatenesti sau alegeri anticipate, care sa dea „puterea definitiva” celor care „pot face ordine”…
Poate ca întelegând, gratie unui efort intelectual remarcabil, materializat în acest studiu sociologic amplu, fenomenul populist si consecintele sale, vom sti cum sa reactionam în prezenta sa. Diferenta între omul politic si demagog este data de responsabilitatea demersului în spatiul public.
Nota: Fragment din prefata lucrarii lui Guy Hermet - „Sociologia populismului”, Editura Artemis, Bucuresti, 2007.
Vreau sa subliniez ca aceste postari sunt adresate
in primul rand celor ce-l sustin cu fanatism pe Traian Basescu. Dragilor, acest om va joaca pe degete. M-am gandit ca poate veti deschide ochii daca veti vedea ca toate "realizarile" si bataliile purtate de el sunt copiate din carti de specialitate, de la capitolul "populism". Absolut tot ceea ce sta la baza discursului lui regasiti in astfel de lucrari de specialitate.

2 comments:

claudiu said...

Lucrarile de specialitate trec prin mainile tuturor. :) .Demagogia mi se pare o trasatura legata inseparabil de calitatile pe care le poate avea un om politic.Un demagog de succes nu poate insa avea viata lunga. Promisiunea neindeplinita este o componenta si o consecinta a demagogiei. Politicianul populist tinde sa abuzeze, fiind pacalit de succesul pe termen scurt al actiunii sale demoagogice. Lucrurile se regleaza automat, atunci cand demagogia se intoarce impotriva demoagogului. Din pacate, de multe ori, aceasta intoarcere se datoreaza unui alt demagog.

Raluca said...

@claudiu: Intr-adevar, lucrari de specialitate trec prin mainile multor oameni, dar nu toti le citesc! ;)
Poate e bine din cand in cand cineva sa sublinieze anumite aspecte peste care se poate trece cu usurinta sau care poate nu sunt remarcate...
Unii sunt atat de patimasi (uneori pana la fanatism) si de convinsi ca pe ei nu-i manipuleaza nimeni, incat poate realizeaza astfel ca se profita enorm de... naivitatea si buna lor credinta si ca de fapt sunt manipulati in ultimul hal.
Si ai dreptate ca un om politic trebuie sa fie un bun demagog, dar nu asta trebuie sa fie singura sa trasatura ca om politic!
Un om politic capabil (complet mi se pare putin cam mult) practica demagogia la un anumit nivel, dar promisiunile (pe cele importante) si le indeplineste. In plus, trebuie sa fie un bun negociator si un fin diplomat. Actiunile si declaratiile sale nediplomate afecteaza in mod direct si negativ atat tara cat si pe fiecare dintre noi.
In concluzie, solutia potrivita nu este un demagog si atat, ci un demagog, diplomat, bun negociator, poate si putin psiholog (pe langa multe altele), adica un om politic competent.